Decizia CCR nr. 125/2022Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că motive de neconstituționalitate similare au fost formulate cu privire la dispozițiile art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală. Astfel, prin Deciziile nr. 665 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 17 ianuarie 2019, și nr. 249 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 31 iulie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, respectiv excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, judecătorul este incompatibil dacă a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfășurată în fața unui judecător sau a unei instanțe de judecată. Norma procesual penală citată garantează imparțialitatea funcțională a judecătorului, prin evitarea cumulului de funcții judiciare, instituie o prezumție legală de incompatibilitate ce derivă din demersul obiectiv de apreciere a incompatibilității și statuează, la nivelul legislației naționale, inadmisibilitatea rolului dual al judecătorului, ce a fost consacrată pe cale jurisprudențială de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 iulie 2005, pronunțată în Cauza Meznaric împotriva Croației, paragraful 36, și Hotărârea din 21 decembrie 2000, pronunțată în Cauza Wettstein împotriva Elveției, paragrafele 42 și 47). ...