Decizia CCR nr. 49/2022Punctul 36

36. Cât privește dispozițiile de lege criticate, Curtea apreciază că acestea au un conținut suficient de clar astfel încât consecințele pe care le determină să poată fi prevăzute. Astfel, folosind înțelesul comun al termenilor, se poate deduce cu ușurință faptul că legiuitorul are în vedere reuniuni sau adunări de oameni constituite în scopul săvârșirii unor acte de cult religios. Având în vedere că aceste acte se săvârșesc, de regulă, în lăcașuri de cult sau în exteriorul acestora, este evident că reglementarea criticată se referă la interiorul spațiilor de cult. De altfel, prevederile hotărârilor Guvernului de prelungire a stării de alertă, în care sunt menționate măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc aplicate în mod periodic pe parcursul pandemiei de COVID-19, se referă, în mod clar, la acte de cult religios săvârșite „în interiorul și/sau în afara lăcașurilor de cult“. Spre exemplu, Hotărârea Guvernului nr. 293/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 11 martie 2021, în vigoare la data sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, preciza în art. 1 pct. 9 din anexa nr. 3 că „activitatea cultelor religioase, inclusiv a slujbelor și rugăciunilor colective, se desfășoară în interiorul și/sau în afara lăcașurilor de cult, cu respectarea regulilor de protecție sanitară, stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 45 și al art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare“. ...