Decizia CCR nr. 28/2022Punctul 23

23. În ceea ce privește dispozițiile constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 129 - Folosirea căilor de atac, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că principiul accesului liber la justiție implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv în situația în care împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate sunt tocmai o aplicare a acestor prevederi constituționale. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen fără intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cei interesați pot beneficia în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite [a se vedea Decizia nr. 906 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, și Decizia nr. 277 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010]. ...