Decizia CCR nr. 31/2022Punctul 21

21. Totodată, Curtea reține și jurisprudența Comisiei Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată în Cauza X împotriva Belgiei, care este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în acest sens, a se vedea și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2003, pronunțată în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67, și Decizia Curții Constituționale nr. 40 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018, paragraful 32). Or, argumentele care au stat la baza adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2013, mai sus menționate, și pe care Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 360 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 29 iulie 2014, le-a considerat ca justificând atât oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării, cât și existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată pot fi convertite în măsuri menite interesului general. ...