Decizia CCR nr. 3/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că statutul judecătorilor, consacrat în art. 125 din Constituție, nu este completat prin lege organică, așa cum prevede Legea fundamentală, ci prin norme cuprinse în Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. Se arată că transferul judecătorilor constă în schimbarea locului de muncă și reprezintă, astfel, o modificare a raportului de muncă al acestora, trebuind să se facă în condiții care să asigure independența judecătorilor. Ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea reglementării, prin acte cu caracter inferior legii, a unor aspecte esențiale ce țin de statutul unor categorii de personal, respectiv al polițiștilor, se susține că, a fortiori, în situația judecătorilor și procurorilor, al căror statut este consacrat la nivel constituțional, elementele esențiale privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forță juridică inferioară acesteia. Ca atare, atât condițiile transferului, cât și criteriile în funcție de care se soluționează cererile de transfer atunci când sunt mai multe solicitări pentru același post vacant trebuie prevăzute expres în legea organică a Consiliului Superior al Magistraturii sau în legea referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor. Chiar dacă în discuție este o omisiune legislativă, nu se poate ignora viciul de neconstituționalitate existent, deoarece tocmai această omisiune este cea care generează încălcarea Constituției. ...