Decizia CCR nr. 852/2021Punctul 20

20. Prin urmare, Curtea reține că prevederile anexelor la Legea nr. 45/2009, din care face parte și anexa nr. 3.25, criticată în prezenta cauză, realizează o inventariere a terenurilor ce fac obiectul de reglementare al actului normativ criticat, însă, în temeiul art. 31 alin. (2) din același act normativ, în măsura în care asupra acelorași suprafețe de teren cuprinse în anexe a fost reconstituit în mod legal un drept de proprietate privată, acestea sunt exceptate în mod expres de la apartenența la domeniul public. Astfel, chiar actul normativ criticat exclude, în mod expres, terenurile retrocedate potrivit legii, în privința cărora a fost recunoscut în mod valabil un drept de proprietate privată. Astfel, susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate se referă mai degrabă la o problemă de interpretare și aplicare a legii, de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea pe fond a cauzei, iar nu la o problemă de constituționalitate. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstituționale prevederile actelor (...) care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției“, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că instanța constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“. Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 545 din 13 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 11 iunie 2008 sau Decizia nr. 703 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 2 februarie 2018). ...