Decizia CCR nr. 857/2021Punctul 19

19. De asemenea, în legătură cu susținerea autorilor excepției referitoare la faptul că neîndeplinirea obligației entităților învestite de lege de a comunica numărul cererilor rămase nesoluționate, în vederea calculării termenului pe care acestea îl au la dispoziție pentru soluționarea lor, Curtea a reținut că aceasta nu reprezintă un veritabil motiv de neconstituționalitate a normei legale. Astfel, aprecierea de la caz la caz asupra îndeplinirii obligației de afișare, la sediul fiecărei entități a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluționate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței de judecată, pe baza probatoriului administrat, stabilirea acesteia intrând în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003) este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției. ...