Decizia CCR nr. 819/2021Punctul 23
Punctul 23
23. În ceea ce privește critica prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră dreptul neîngrădit la muncă și la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă, instanța de control constituțional a constatat că este neîntemeiată, prin Decizia nr. 1.556 din 6 decembrie 2011, precitată, precum și prin Decizia nr. 492 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 31 octombrie 2018, paragrafele 22-24. Curtea a apreciat că nu se poate reține că suspendarea din funcție a magistratului în cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ar contraveni acestor dispoziții constituționale, întrucât, pe de o parte, măsura suspendării este temporară, iar, pe de altă parte, este justificată de trimiterea în judecată a magistratului. Curtea a observat, în același timp, că sunt valabile, mutatis mutandis, și cele reținute în jurisprudența sa cu privire la art. 86 alin. (2) și art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în sensul că sancțiunea administrativă a suspendării raportului de serviciu al funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru anumite infracțiuni, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Decizia nr. 539 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, sau Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013). Și în cazul judecătorilor și procurorilor, Curtea a observat că sunt asigurate mecanisme prin care persoana care intră sub incidența textului de lege criticat să poată obține venituri necesare traiului, întrucât, potrivit art. 62 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, pe perioada suspendării din funcție, acesteia nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 5 și 8 referitoare, de exemplu, la deținerea oricăror alte funcții publice sau private ori la desfășurarea de activități comerciale. ...
Sursa oficială ↗