Decizia CCR nr. 823/2021Punctul 6

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorilor excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul dosarelor nr. 771D/2019, nr. 1.178D/2019 și nr. 2.362D/2019, care solicită admiterea acesteia, susținând că textul de lege criticat încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, dreptul de acces liber la justiție și dreptul la apărare. Arată că există o diferență de tratament care nu este obiectivă și nu are o fundamentare rațională și rezonabilă, pentru că, în toate celelalte cazuri de revizuire, partea care dorește să formuleze această cerere cunoaște nu doar dispozitivul, ci și considerentele hotărârii care este supusă revizuirii. Or, pentru cazul de revizuire referitor la existența unor hotărâri definitive potrivnice, termenul de introducere începe să curgă de la data pronunțării ultimei hotărâri, moment la care nu se cunosc considerentele acesteia. Elementele cuprinse în dispozitiv nu sunt suficiente pentru ca partea să aibă la dispoziție, în mod complet și efectiv, calea de atac a revizuirii întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Consideră că legiuitorul trebuie să asigure concret mijloacele pentru exercitarea acestei căi de atac. Codul de procedură civilă din 1865 prevedea în mod expres condiția întrunirii unei triple identități, de părți, de obiect și de cauză, referindu-se, așadar, la efectul negativ al autorității de lucru judecat, pe când actualul Cod de procedură civilă are în vedere și efectul pozitiv al acesteia. Ca atare, hotărârile potrivnice pot să fie identificate nu doar în funcție de conținutul dispozitivului, ci și de cel al considerentelor. Arată că afirmația potrivit căreia instanța verifică tripla identitate menționată era valabilă sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865, dar nu mai poate fi susținută în prezent, în condițiile în care este recunoscut și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al considerentelor hotărârii. ...