Decizia CCR nr. 759/2021Punctul 36

36. Tot din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituție se susține că, deși intenția legiuitorului la adoptarea Legii nr. 192/2015 a fost de „a rezolva discriminarea apărută în calculul pensiilor unor pensionari care au lucrat în condiții speciale și care, de-a lungul anilor, conform legii de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă, pentru aceleași condiții grele de muncă și aceiași ani de cotizație, pensii diferite“, în fapt, prin luarea în considerare, la recalculare, a unui stagiu complet de cotizare cu durată de 30 de ani, în loc de 20 de ani, nu se atinge această finalitate. În fapt, în loc de majorarea pensiilor, s-ar ajunge la diminuarea lor. Remediul potrivit căruia, în situația în care, prin recalculare, pensia s-ar diminua, s-ar păstra cuantumul pensiei aflate în plată, nu este satisfăcător, deoarece are ca efect „înghețarea“ pensiilor. Autorii apreciază că ar trebui să se țină seama de spiritul reglementării, de scopul avut în vedere la adoptarea Legii nr. 192/2015, evocat și în nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, în caz contrar încălcându-se art. 16 alin. (1) din Constituție și jurisprudența Curții Constituționale, în mod particular Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, care interzice aplicarea unui tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind condițiile în care un tratament distinct este discriminatoriu. În opinia autorilor, raportul de drept substanțial este guvernat de legea în vigoare la momentul nașterii dreptului la pensie, aspect confirmat și de jurisprudența instanțelor naționale, a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. ...