Decizia CCR nr. 756/2021Punctul 20

20. Curtea reține că textul legal criticat nu produce în sine o insecuritate juridică, ci aduce în discuție așezarea pe trepte ierarhice a drepturilor salariale de care beneficiază specialiștii IT în funcție de poziția instituțională a entităților în care aceștia funcționează. Faptul că, ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019 s-a revenit la sistemul inițial de salarizare nu reflectă decât o opțiune legislativă care nu este de natură a indica o fragilizare a dreptului la salariu al categoriei de personal antereferite, dimpotrivă, readuce în sistemul de salarizare o normă de favoare pentru a atrage și încuraja specialiștii IT să lucreze în sistemul justiției. Mai mult, Curtea observă că legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegânduse atât stabilirea sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială (a se vedea Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, paragraful 23, sau Decizia nr. 139 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 3 iunie 2020, paragraful 15). ...