Decizia CCR nr. 697/2021Punctul 9

9. În ceea ce privește dispozițiile art. 396 alin. (2) , (3) și (4) din Codul de procedură penală, invocă jurisprudența instanței de control constituțional, respectiv deciziile nr. 47 din 16 februarie 2016 și nr. 778 din 17 noiembrie 2015, reținând, totodată, că din analiza sistematică a întregului Cod de procedură penală rezultă înlocuirea de către legiuitor, în cuprinsul noii reglementări, a orientării specifice dreptului continental, bazată pe formarea convingerii intime a judecătorului, care a existat în Codul de procedură penală din 1968, cu orientarea preluată în legislația românească din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Așa fiind, apreciază că standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă din cuprinsul dispozițiilor art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală constituie o garanție procesuală a aflării adevărului și, implicit, a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, acest standard asigură respectarea prezumției de nevinovăție până la momentul asumării de către judecător a convingerii cu privire la vinovăția inculpatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă, asumare concretizată prin pronunțarea hotărârii judecătorești de condamnare. ...