Decizia CCR nr. 649/2021Punctul 6

6. Tribunalul Timiș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și anume deciziile nr. 869 din 23 iunie 2011 și nr. 897 din 17 decembrie 2015. În ceea ce privește dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, consideră că redactarea textului criticat are o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. De asemenea, arată că celelalte motive invocate nu se referă la o eventuală incompatibilitate a dispozițiilor de lege criticate cu normele constituționale, ci la modalitatea în care legiuitorul a înțeles să stabilească sfera documentelor care dovedesc dreptul de folosință și a documentelor din care reiese utilizarea terenului agricol, autorul excepției solicitând, în realitate, instanței de contencios constituțional completarea prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate. Or, asemenea aspecte nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Cu privire la criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 73 alin. (3) lit. m) și t) din Constituție referitoare la reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietății și al moștenirii și a celorlalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice, instanța apreciază că acestea nu sunt încălcate. Astfel, arată că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând direct din dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de dispozițiile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, text referitor la ordonanțele de urgență, întrucât acestea din urmă nu reprezintă o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci constituie un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unor situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Așadar, ordonanțele de urgență pot fi emise de Guvern și în domeniul legilor organice, restricția pentru această categorie de legi nefiind prevăzută decât pentru ordonanțele emise în baza unei legi de abilitare. Pe de altă parte, dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 nu contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, având în vedere că norma criticată nu instituie reglementarea prin norme inferioare legii organice a vreunui domeniu referitor la regimul juridic general al proprietății sau al moștenirii. În ceea ce privește eventuala încălcare a dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. t) din Legea fundamentală, instanța arată că nu poate efectua o analiză în acest sens, întrucât autorul excepției nu a indicat în concret domeniul pentru care Constituția stabilește adoptarea de legi organice, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 ar fi dispus în mod contrar. ...