Decizia CCR nr. 649/2021Punctul 11

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 29 decembrie 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 139/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 23 mai 2007). Dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 au fost introduse prin prevederile art. I pct. 18 din titlul I al cărții a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Textul de lege criticat a fost modificat prin prevederile art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Ulterior sesizării Curții, dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 au fost modificate prin Legea nr. 283/2020 privind modificarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și pentru dispunerea altor măsuri de transpunere a Directivei (UE) 2017/1.371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1199 din 9 decembrie 2020. Dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 au fost modificate prin prevederile art. I pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 16/2009 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 31 august 2009, iar, ulterior, prin prevederile articolului unic pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2014 privind modificarea art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 30 august 2014, aprobată prin Legea nr. 13/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 26 februarie 2015). Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 a fost abrogată prin prevederile art. 32 alin. (1) din capitolul XII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 23 martie 2015, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 104/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 14 mai 2015). Având însă în vedere că dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 au continuat să producă efecte juridice în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și după ce au fost abrogate - în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“ (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011) -, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006. Autorul excepției critică norma de incriminare prevăzută de dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în redactarea dată prin prevederile art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012 și, respectiv, dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 în forma modificată prin prevederile art. I pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 16/2009 - care au produs efecte în cauză, astfel încât Curtea se va pronunța asupra acestor norme juridice în forma menționată, având următorul cuprins: – Art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000: „(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.“; ... – Art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006: „(5) Documentele care dovedesc dreptul de folosință și documentele din care reiese utilizarea terenului agricol se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și se prezintă la solicitarea reprezentanților Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.“ ... ...