Decizia CCR nr. 584/2021Punctul 12

12. În susținerea criticilor formulate, autorii excepției invocă cele reținute de Curtea Constituțională cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție, în sensul că „violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă“ (Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995). De asemenea, amintesc cele reținute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 8 aprilie 1976, pronunțată în Cauza Gabrielle Defrenne împotriva Société anonyme belge de navigation aérienne Sabena, privind interpretarea art. 119 din Tratatul CEE (art. 141 privind Tratatul CE), în sensul că principiul remunerării egale din art. 119 este susceptibil de a fi invocat în fața instanțelor naționale, iar acestea au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care această dispoziție le-o conferă justițiabililor, în special în cazul discriminărilor care își au originea în mod direct în dispoziții legislative sau convenții colective de muncă, precum și în cazul unei remunerări inegale pentru muncă egală atunci când aceasta este realizată în aceeași instituție sau în același serviciu, privat sau public. ...