Decizia CCR nr. 554/2021Punctul 6

6. În acest sens, invocă considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 206 din 29 aprilie 2013, prin care s-a reținut că art. 126 alin. (3) din Constituție stabilește competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că aceasta are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora. Astfel, Curtea Constituțională decide asupra constituționalității legilor, în timp ce Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul recursului în interesul legii, decide asupra modului de interpretare și aplicare a conținutului normelor juridice. Pe de altă parte, prin efectele produse, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, inclusiv pentru legiuitor, în timp ce deciziile pronunțate pe calea recursului în interesul legii se adresează judecătorului de la instanțele judecătorești. Prin urmare, față de textul constituțional de referință al art. 126 alin. (3) , sintagma „dezlegarea dată chestiunilor de drept“, cuprinsă în art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, pe de o parte, nu poate privi decât interpretarea și aplicarea unitară a conținutului dispozițiilor legale, cu sensul de acte normative, iar nu și a deciziilor Curții Constituționale și a efectelor pe care acestea le produc, și, pe de altă parte, nu poate privi decât interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești, iar nu și de către Curtea Constituțională, care este o autoritate distinctă de sistemul judecătoresc. Altfel spus, numai în aceste condiții dezlegarea dată problemelor de drept judecate poate fi obligatorie, pentru că numai în aceste condiții poate exista o compatibilitate cu normele constituționale. Așa fiind, autoarea excepției susține că interpretarea art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în sensul în care a permis Înaltei Curți de Casație și Justiție dezlegarea chestiunii de drept dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) , (4) și (5) , ale art. 126 alin. (3) , ale art. 142 alin. (1) , precum și ale art. 147 alin. (1) și (4) referitoare la efectele deciziilor Curții Constituționale. ...