Decizia CCR nr. 514/2021Punctul 3.3

3.3. În plus, o jurisprudență interesantă a Curții confirmă constituționalitatea marjei de apreciere de care se bucură Parlamentul în privința structurilor ori direcțiilor specializate ale Ministerului Public. 3.3.1. Astfel, încă din anul 2008, Curtea a arătat că „nu poate reține încălcarea art. 16 din Constituție, întrucât legiuitorul este liber să deroge de la regulile generale de promovare în funcții, atât timp cât soluția legislativă impusă este justificată în mod obiectiv și rațional în cazul de față, o asemenea situație este justificabilă prin avansarea în ierarhia parchetelor a Direcției Naționale Anticorupție. Mai mult, nici susținerile cu privire la încălcarea art. 21 și 131 din Constituție nu sunt întemeiate, părțile din procesul penal nefiind vătămate în niciun fel în drepturile lor de chestiuni care mai degrabă țin de cariera profesională a magistraților.“ (a se vedea punctul I al Deciziei nr. 1.220 din 12 noiembrie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 2 și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2000 privind Direcția Națională Anticorupție și ale art. 17 alin. (1) din Codul de procedură penală). ... 3.3.2. Pentru a justifica înființarea unei noi structuri specializate - SIIJ, și nu DNA sau DIICOT -, Curtea a arătat, în paragraful 131 al Deciziei nr. 33 din 23 ianuarie 2018 că: „În prezent, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în titlul III - Ministerul Public, capitolul II - Organizarea Ministerului Public, prevede trei secțiuni referitoare la structurile de parchet înființate pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție: secțiunea 1 - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiunea 1^1 - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și secțiunea a 2-a - Direcția Națională Anticorupție. Cele două direcții sunt structuri cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu competențe în combaterea criminalității organizate și terorismului, respectiv în combaterea infracțiunilor de corupție. Statutul procurorilor care își desfășoară activitatea în aceste structuri este cel prevăzut de dispozițiile Legii nr. 303/2004, act normativ cu caracter de drept comun în materia statutului judecătorilor și procurorilor. Însă, având în vedere specializarea acestor parchete, legiuitorul a prevăzut unele dispoziții derogatorii sub aspectul condițiilor de acces (interviu organizat de comisii speciale), de evaluare anuală a rezultatelor sau de încetare a activității (revocarea prin ordin a procurorului șef) în ceea ce privește procurorii celor două direcții, chiar în cuprinsul acestei legi.“ Mai mult, în aceeași Decizie nr. 33 din 23 ianuarie 2018, la paragraful 135, Curtea chiar a precizat expressis verbis că: „Înființarea unor structuri de parchet specializate pe domenii de competență materială (D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.) sau personală (Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție) constituie expresia opțiunii legiuitorului, care, în funcție de necesitatea prevenirii și combaterii anumitor fenomene infracționale, decide cu privire la oportunitatea reglementării acestora.“ ... 3.3.3. Ceea ce legiuitorul a putut decide liber și fără nicio constrângere din partea Curții în privința SIIJ este limitat drastic, prin prezenta decizie, în privința DNA și DIICOT. Mai recent, analizând derogări de la regimul de drept comun în ceea ce privește funcționarea unei structuri - respectiv SIIJ - din cadrul Ministerului Public, în paragraful 58 al Deciziei nr. 390 din 8 iunie 2021, Curtea a menționat următoarele: „în ceea ce privește caracterul derogator al reglementării (sub aspectul numirii procurorului șef de secție, delegării sau detașării procurorilor în această secție) de la principiul separării carierelor consacrat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 referitoare la statutul procurorilor, opțiunea legiuitorului de a reglementa în cuprinsul actului normativ prin care se înființează noua structură de parchet acele norme de drept care prezintă caracter de specificitate nu afectează constituționalitatea acestei din urmă legi, de vreme ce principiul invocat nu are o consacrare constituțională, iar toate celelalte elemente care vizează statutul procurorului rămân pe deplin aplicabile procurorilor S.I.I.J.“ ... 3.3.4. Din această jurisprudență rezultă fără putere de tăgadă că legiuitorul are posibilitatea de a institui norme derogatorii de la dreptul comun pentru a crea structuri ori direcții specializate în cadrul Ministerului Public și pentru a stabili condițiile, modalitățile și procedurile de selectare a procurorilor ce vor lucra în cadrul acestor structuri specializate, inclusiv în ceea ce privește condițiile de vechime, de vreme ce această marjă de apreciere nu afectează nicio normă sau principiu constituțional. Pe cale de consecință este greu de înțeles de ce numai în acest caz particular marja de apreciere a legiuitorului a fost limitată prin intervenția judecătorului constituțional. ... ...