Decizia CCR nr. 495/2021Punctul 13

13. Prin deciziile anterior menționate, Curtea a reținut că dispozițiile art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală sunt în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 21, 24 și 126. Cu acel prilej, Curtea a statuat că limitarea mijloacelor de probă pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară soluționează cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală este justificată, având în vedere natura juridică a acestei proceduri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului sub aspectul legalității și temeiniciei soluției de renunțare la urmărirea penală. Ca urmare, este firesc ca judecătorul de cameră preliminară să verifice, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței de renunțare la urmărirea penală atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Așa fiind, dispozițiile art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, persoana care a făcut sesizarea, părțile, suspectul, persoana vătămată și alte persoane interesate cărora, în acord cu art. 318 alin. (12) din același cod, li se comunică ordonanța de renunțare la urmărirea penală având deplina libertate de a demonstra în fața judecătorului de cameră preliminară nelegalitatea actului atacat (paragrafele 28 și 29 din Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019, precitată). ...