Decizia CCR nr. 495/2021Punctul 17

17. Curtea a reținut, în același sens, și jurisprudența sa în privința unor soluții legislative similare, care se regăsesc în art. 335 alin. (4^1) și art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală referitoare la procedura de confirmare a legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, precum și la procedura de soluționare a plângerii formulate împotriva ordonanței de clasare, legiuitorul prevăzând și pentru aceste situații că judecătorul de cameră preliminară se pronunță pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror noi înscrisuri prezentate. Astfel, prin Decizia nr. 204 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 18 iulie 2018, invocată și în cuprinsul Deciziei nr. 48 din 22 ianuarie 2019, precitată, Curtea a reținut, între altele, că „persoanele care formulează plângeri împotriva soluțiilor de clasare pronunțate în cauze în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală se află într-o situație diferită de cea a titularilor unor astfel de plângeri promovate în cauze în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aspect ce justifică reglementarea în privința acestora a unui regim diferit, din perspectiva probelor care se impun a fi administrate cu ocazia soluționării acestor plângeri de către judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite“ (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată, și Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). Pentru aceleași considerente, aplicabile mutatis mutandis, nu se poate reține pretinsa discriminare invocată în cauză. Altfel spus, persoana față de care s-a dispus renunțarea penală se află într-o situație juridică diferită de cea a persoanei față de care s-a dispus trimiterea în judecată, astfel încât Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 6 februarie 2018, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea soluției legislative cuprinse în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în soluționarea cererilor și excepțiilor formulate ori excepțiilor ridicate din oficiu, să administreze alte mijloace de probă în afara „oricăror înscrisuri noi prezentate“, nu își găsește aplicabilitatea în cauza de față. ...