Decizia CCR nr. 469/2021Punctul 20

20. Autorul sesizării de neconstituționalitate invocă, în susținerea acesteia, următoarele dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. Se mai invocă prevederile art. 16 pct. 3 și ale art. 33 pct. 2 și 3 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, denumită în continuare Convenție, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 și semnată de România la 26 septembrie 2007, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010, care au următorul cuprins: – Art. 16 pct. 3 (Nimeni nu poate fi supus exploatării, violenței și abuzului): „Pentru a preveni apariția oricăror forme de exploatare, violență și abuz, statele părți se vor asigura că toate facilitățile și programele destinate să servească persoanelor cu dizabilități sunt eficient monitorizate de autorități independente.“; ... – Art. 33 pct. 2 și 3 (Implementarea și monitorizarea națională): „2. Statele părți, în conformitate cu propriile sisteme juridice și administrative, își vor menține, consolida, desemna sau stabili fiecare un cadru care să includă unul ori mai multe mecanisme independente, după cum este cazul, pentru a promova, proteja și monitoriza implementarea prezentei convenții. La desemnarea sau stabilirea unui asemenea mecanism, statele părți vor ține cont de principiile referitoare la statutul și funcționarea instituțiilor naționale pentru protecția și promovarea drepturilor omului. ... ...