Decizia CCR nr. 456/2021Punctul 13

13. Un alt argument al Guvernului pentru a legifera prin intermediul ordonanței de urgență a fost o presupusă existență a evaziunii fiscale în domeniul serviciilor de transport în regim de taxi sau în regim de închiriere. Or, acest argument este înlăturat de Ministerul Finanțelor Publice care, în Punctul de vedere nr. 804.591/804.599/2019 menționat în Avizul Consiliului Legislativ cu privire la proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 21/2019, menționează următoarele: „Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, «veniturile, alte beneficii și elemente patrimoniale sunt supuse legislației fiscale, indiferent dacă sunt obținute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerințele altor dispoziții legale.» În acest context, Ministerul Finanțelor Publice apreciază că veniturile obținute de operatorii de transport fără licențe de traseu, în condițiile în care acestea sunt declarate, potrivit legii, nu au efect în domeniul evaziunii fiscale, astfel cum sunt reglementate faptele de evaziune fiscală, potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare.“ Astfel, invocarea, în mod nereal, a existenței unor fapte de evaziune fiscală în nota de fundamentare conduce la emiterea ordonanței de urgență cu exces de putere, în sensul în care acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. ...