Decizia CCR nr. 456/2021Punctul 26

26. Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019, în integralitatea ei, precum și, în particular, a dispozițiilor art. I pct. 19, respectiv ale art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 este întemeiată. Astfel, instanța invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale în materia ordonanțelor de urgență (Decizia nr. 361 din 26 mai 2016 sau Decizia nr. 83 din 19 mai 1998) și reține că în cauză nu se întrevede existența unei situații extraordinare care să fi justificat reglementarea pe calea ordonanței de urgență. Motivele invocate de către Guvern în „expunerea de motive“ a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019, prin care se argumentează necesitatea adoptării ordonanței, sunt, în esență, următoarele: nevoia corelării Legii nr. 38/2003 cu Legea serviciilor publice de transport persoane în unitățile administrativ-teritoriale nr. 92/2007; nevoia combaterii faptelor de piraterie în domeniul transportului de persoane în regim de taxi. Or, corelarea a două acte normative nu reprezintă, prin ea însăși, o situație care să fie caracterizată de un grad mare de abatere de la obișnuit, dat fiind că, într-un sistem legislativ complex, care poartă amprenta diversității și multitudinii izvoarelor normative, precum cel românesc, ipoteza necorelării este frecvent întâlnită. Nici nesocotirea normelor legale în materia transportului de persoane în regim de închiriere nu se circumscrie unei situații extraordinare, întrucât, potrivit Guvernului, la data adoptării ordonanței, fenomenul pirateriei era în creștere, deci era deja cunoscut decidenților politici. ...