Decizia CCR nr. 436/2021Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care hotărârea instanței de contencios administrativ, învestită cu soluționarea unei plângeri formulate împotriva deciziilor pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor în materia achizițiilor publice, nu este asimilată unei decizii/hotărâri de soluționare a unui recurs și, prin urmare, nu este recunoscută posibilitatea părților de a exercita împotriva unei astfel de decizii calea de atac a contestației în anulare specială, astfel cum aceasta se poate utiliza în situația în care se urmează calea de atac judiciară, și nu cea administrativ-jurisdicțională. Se consideră că sunt încălcate principiile accesului liber la justiție, al egalității, al efectivității și al echivalenței în materia căilor de atac vizând procedurile de atribuire a contractelor publice. De asemenea, sunt expuse considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, context în care sunt prezentate diferite exemple ipotetice cu privire la existența unor decizii definitive ale instanțelor judecătorești pronunțate în căile de atac prevăzute de legislația în materia atribuirii contractelor de achiziție publică, precum și ale Deciziei nr. 866 din 10 decembrie 2015, ale Deciziei nr. 500 din 15 mai 2012, ale Deciziei nr. 233 din 15 februarie 2011, arătându-se, totodată, că există numeroase domenii în care plângerea formulată împotriva unui act administrativ-jurisdicțional soluționată printr-o hotărâre judecătorească este susceptibilă de a fi supusă căilor de atac (recurs). ...