Decizia CCR nr. 422/2021Punctul 22

22. În continuare, Curtea observă că, în prezenta cauză, în realitate, autoarea excepției de neconstituționalitate critică prevederile art. 135 alin. (2) din Codul de procedură civilă din perspectiva imposibilității de declinare a competenței în ceea ce privește soluționarea unei cauze aflate în recurs, în contextul în care Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a recursului aparține instanței inferioare. Curtea constată că reglementarea criticată reprezintă o opțiune a legiuitorului, aflat în marja sa de apreciere, iar aplicarea acesteia nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte. A răspunde criticilor în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 18). De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că nu este competentă să controleze constituționalitatea unei interpretări date de o anumită instanță judecătorească textelor legale criticate, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 15). ...