Decizia CCR nr. 423/2021Punctul 7

7. Prin sintagma „eroare materială“ trebuie să se înțeleagă și situația în care instanțele de recurs sau cele de apel (ce judecă în ultimă instanță) își întemeiază hotărârea sau soluția asupra unei cereri pe împrejurări de fapt și de drept ce nu au fost invocate de niciuna dintre părți, pe parcursul procesului, și nici de către instanță din oficiu și care nu au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii. Dezlegarea dată recursului/apelului în aceste condiții permite arbitrarul și lipsa de echitate a procedurii, fiind rezultatul unei erori fundamentale (în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului), ce nu a putut fi constatată de parte decât la sfârșitul procedurii, odată cu comunicarea motivării hotărârii. Părțile, neputând anticipa raționamentul instanței, nu au putut să își expună argumentele și să își formuleze apărările cu privire la aspectele reținute în motivarea unei hotărâri greșite, ceea ce încalcă drepturi ale acestora garantate de Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și cerința legalității hotărârilor și justifică redeschiderea procedurii desfășurate cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil și ale drepturilor garantate de Constituție. ...