Decizia CCR nr. 399/2021Punctul 23

23. Prin urmare, analizând, în ansamblul reglementării, normele legale criticate, reiese cu claritate înțelesul sintagmei „precum și alte documente prevăzute de lege“ din cuprinsul art. 35 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Așa fiind, sintagma criticată nu se referă doar la documentele prevăzute în mod expres în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, ci trebuie interpretată ca referindu-se la orice document menționat în acte normative aflate în vigoare, față de care subzistă obligația deținerii asupra lor de către conducătorii de vehicule, sub orice formă (pe suport hârtie sau în format electronic), și, subsecvent, a prezentării, la cerere, polițistului rutier. Faptul că, în funcție de domeniul de reglementare și de specificul activității de transport, documentele sunt cuprinse în mai multe acte normative nu poate fi o scuză pentru lipsa acestora, întrucât, potrivit principiului că nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem), conducătorul de vehicul este prezumat că a avut cunoștință de reglementarea care prevede obligativitatea de a avea asupra sa toate documentele prevăzute de lege, așa încât acesta nu are decât a-și imputa propriei lipse de diligență consecințele negative pe care este ținut să le suporte, iar nu textului de lege criticat. ...