Decizia CCR nr. 411/2021Punctul 15

15. Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale apreciază ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 162 din Codul muncii în raport cu prevederile art. 16 din Constituție care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii. Astfel, pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice, art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 a prevăzut același tratament juridic. În sfera publică, salariile/indemnizațiile/soldele sunt stabilite în baza legii, potrivit art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ca act al legiuitorului, iar angajatorul public nu are competența de a acorda drepturi salariale în baza unei manifestări discreționare de voință. Manifestarea sa de voință este condiționată și, totodată, limitată de lege. Așadar, atunci când legea modifică cuantumul drepturilor salariale pentru personalul din sistemul bugetar, contractul individual de muncă nu trebuie renegociat prin întâlnirea voinței concordante a celor două părți contractante pentru a se aplica noile prevederi legale, întrucât, în raport cu sursa de finanțare a cheltuielilor de personal, angajații din mediul public nu se află în aceeași situație juridică cu cei din mediul privat. ...