Decizia CCR nr. 382/2021Punctul 6

6. Menționează că nu există prevederi în Codul rutier care să reglementeze forma permisului de conducere, ci doar un ordin al ministrului afacerilor interne, care nu are însă forța unei legi organice sau constituționale ca să poată legifera în materia drepturilor și libertăților. Autorul excepției menționează, totodată, că sunt studii documentate din care rezultă că prin generalizarea acestui sistem va fi supus unui control permanent, care atentează la demnitatea și onoarea sa pentru că prin acest cod de bare este asimilat mărfurilor (identificate prin codul de bare) și animalelor care poartă deja cipuri de identificare, iar acest control face ineficientă prezumția de nevinovăție. Susține că solicitarea sa de eliberare a unui permis de conducere alternativ nu este în contradicție cu ordinea de drept sau bunele moravuri și se întemeiază pe principiul toleranței și respectului reciproc față de toate cultele religioase, prevăzut de art. 29 alin. (3) din Constituție, fiind susținută și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Invocă, în acest sens, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 decembrie 2008, pronunțată în Cauza S. și Marper împotriva Regatului Unit, prin care s-a constatat încălcarea art. 8 din Convenție sub aspectul ingerinței în viața privată și în cazul stocării elementelor de identificare fiziologică în cursul procesului penal, și arată că, a fortiori, raportat la speță, atunci când elementele de identificare personală ar trebui să rămână stocate sine die și fără o garanție certă că nu vor fi la un moment dat folosite împotriva sa, refuză categoric primirea permisului de conducere. ...