Decizia CCR nr. 381/2021Punctul 9

9. Totuși, determinarea apodictică a conținutului libertății individuale în funcție de prevederile art. 23 alin. (2) din Constituție, care stabilesc limitele acesteia din perspectiva percheziției, reținerii sau arestării, este discutabilă. Libertatea individuală nu este doar expresia antitetică a ipotezelor descrise în alin. (2) și detaliate în următoarele alineate ale art. 23 din Constituție și, prin urmare, nu poate fi redusă la un asemenea conținut. Cauza de față îndeamnă la o necesară reflecție asupra modului în care trebuie interpretată libertatea individuală. Ne întrebăm dacă semnificația sa se reduce în mod exclusiv la libertatea fizică a persoanei sau ideea de libertate fizică este parte a libertății individuale. Apreciem că libertatea individuală reprezintă expresia, în sfera catalogului de drepturi și libertăți ale Constituției, a ideii de libertate în plenitudinea sa. Ea exprimă lipsa oricăror raporturi de subordonare juridică a persoanei față de alte persoane sau entități și, așadar, dreptul persoanei de a acționa potrivit propriei sale voințe și conștiințe. În aceste condiții, comportamentul licit elementar al persoanei ce definește, determină condiția umană în societate, precum și comportamentul normal, obișnuit, firesc al persoanei în societate este parte a libertății individuale. ...