Decizia CCR nr. 373/2021Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține faptul că Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite prevede că, prin derogare de la prevederile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă, până la prima zi de convocare la notarul public, părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord. Art. 1 din Legea nr. 77/2016 circumstanțiază domeniul de aplicare a legii dării în plată atât sub aspectul cadrului obiectiv (ratione materiae), prin referirea expresă la „creanțe deținute asupra consumatorilor“, cât și sub aspectul cadrului subiectiv (ratione personae), prin precizarea raporturilor juridice cu privire la care actul normativ este incident [alin. (1) -(3) ], precum și a celor excluse [alin. (4) ]. Din economia dispozițiilor legii rezultă că aceasta presupune imperios existența unui raport juridic principal dintre un consumator și un creditor profesionist sau un cesionar al creanței derivând dintr-un contract de credit. Chiar dacă, așa cum prevăd art. 1 alin. (3) și art. 6 alin. (3) , legea este aplicabilă și persoanelor care au garantat - personal sau real - creditul acordat debitorului principal, condiția sine qua non pentru a se pune pertinent în discuție aplicarea legii o constituie existența unui raport juridic principal decurgând dintr-un contract de credit încheiat între un consumator și creditorii expres menționați în art. 1 alin. (1) , chiar dacă, ulterior, creanța a fost cesionată în favoarea unui terț. ...