Decizia CCR nr. 354/2021Punctul 18

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate reglementează cu privire la subiectele care pot formula cererea de strămutare și momentul până când aceasta poate fi cerută (art. 141), instanța competentă să soluționeze cererea (art. 142) și suspendarea judecării procesului (art. 143). Dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură care privesc buna administrare a justiției, competența și procedura de judecată a cererilor de strămutare și instanțele la care urmează a fi strămutate pricinile, edictate de legiuitor în temeiul mandatului său constituțional conferit de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios - a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată (a se vedea în acest sens Decizia nr. 98 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, paragraful 15). ...