Decizia CCR nr. 371/2021Punctul 15

15. Referitor la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul neretroactivității legii, se susține că reglementarea cuprinsă în art. 8 alin. (5) și art. 11 consacră efectul retroactiv al Legii nr. 77/2016, în totalitatea sa, aceasta putând fi aplicată și contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum și executărilor silite demarate anterior, indiferent de stadiul acestora, prin art. 11 din Legea nr. 77/2016 creându-se posibilitatea modificării stării legale anterioare intrării în vigoare a acestei legi. Cu alte cuvinte, modalitatea alternativă de plată și, mai ales, schimbarea prețului contractului reprezintă elemente ce vizează, ca domeniu temporal de acțiune, faza inițială de constituire a situației juridice. Caracterul retroactiv al Legii nr. 77/2016 și consacrarea acestuia la art. 11 din lege trebuie sancționat și prin raportare la jurisprudența CEDO, sens în care face referire la cauzele Cabourdin, Vezon, Saint-Adam și Millot împotriva Franței pronunțate în 2006, prin care judecătorii europeni au controlat cu fermitate efectele unor legi retroactive afirmând că „responsabilitatea statului este implicată (...) în atingerile aduse drepturilor la un proces echitabil și aceasta chiar și în cazul litigiilor de drept privat între particulari“. În acest context, arată că legea criticată reglementează, prin dispozițiile, scopul și efectele sale, un mecanism de intervenție forțată, exterioară, care modifică raporturi contractuale preexistente prin schimbarea obiectului obligației și a regimului juridic al contractului. Apreciază că împotriva ordinii de drept și a securității juridice, legea reglementează dreptul debitorilor de a rambursa creditul anticipat și de a nova obiectul obligației, în lipsa verificărilor prealabile cu privirea la existența interesului legitim justificator și în lipsa unei compensații juste și echitabile pentru creditori. ...