Decizia CCR nr. 364/2021Punctul 16

16. Până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013, Legea nr. 214/2011 reglementa posibilitatea schimbării categoriei de folosință a pajiștilor, cu cele două excepții prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) și c) din acest din urmă act normativ. După aderarea României la Uniunea Europeană, prin regulamente ale Consiliului Uniunii Europene, a fost impusă obligația statului român de a menține ca pășune permanentă terenul utilizat în acest scop la data de 1 ianuarie 2007. În acest sens, prin pct. (7) al preambulului Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, s-a reținut că „Regulamentul (CE) nr. 1.782/2003 a recunoscut efectul pozitiv asupra mediului al pășunilor permanente. Ar trebui menținute măsurile stipulate în respectivul regulament care urmăresc să încurajeze menținerea pășunilor permanente existente, pentru a oferi garanții împotriva transformării masive a acestora în terenuri arabile.“ Prin urmare, art. 6 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede obligația ca România și Bulgaria să se asigure că terenurile utilizate ca pășuni permanente la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate în același scop. (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia Curții Constituționale nr. 13 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 13 martie 2015, paragrafele 17-20). ...