Decizia CCR nr. 283/2023Punctul 4

4. Se subliniază faptul că, odată cu pronunțarea deciziei de admitere nr. 405 din 15 iunie 2016, conform jurisprudenței Curții Constituționale, în sarcina legiuitorului primar sau delegat s-a născut obligația de a reglementa valoarea pagubei și gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de abuz în serviciu, cu aplicarea principiului ultima ratio [Decizia nr. 858 din 14 decembrie 2017, paragraful 22]. Astfel, Curtea, stabilind o legătură între gravitatea faptei și incidența răspunderii penale, a arătat că legiuitorul trebuie să plaseze în interiorul unei marje protecția penală a faptelor care produc anumite consecințe. De altfel, se arată că, potrivit jurisprudenței Curții, omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea de drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei împotriva căreia se formulează acuzații penale. Întrucât caracterul obligatoriu al considerentelor și dispozitivului se aplică tuturor deciziilor Curții Constituționale, indiferent de soluția pronunțată prin acestea, lipsa intervenției legiuitorului, în sensul celor semnalate de Curte, presupune o neîndeplinire de către acesta a obligației constituționale prevăzute de art. 147 alin. (1) și (4) , cu consecința aplicării diferite a normelor penale la situații similare și a perpetuării unui grad sporit de impredictibilitate a normelor care incriminează infracțiunile de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, aspecte care pun în discuție încălcarea art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, precum și a art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...