Decizia CCR nr. 234/2021Punctul 30

30. Totodată, Curtea reține că același act normativ incriminează la art. 146 infracțiunea de „Înșelăciune“, ca fiind „Fapta persoanei care determină o altă persoană să facă, tolereze sau să nu facă ceva, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, de natură să cauzeze prejudicii persoanei sau unui terț, săvârșită cu intenția de a se îmbogăți pe sine sau pe un terț în mod necuvenit, prin comportamentul persoanei înșelate, se pedepsește cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă“, iar la art. 111, infracțiunea de „Calomnie“, astfel „(1) Fapta persoanei care acuză o altă persoană într-un mod care poate fi perceput de un terț de o însușire sau o atitudine condamnabilă sau de un comportament neonorabil sau care contravine bunelor moravuri, faptă care este de natură să stârnească disprețul altor persoane față de respectiva persoană și să-i prejudicieze imaginea, se pedepsește cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 de zile-amendă. (2) Persoana care săvârșește fapta prin publicare într-un material tipărit, la radio sau în alt mod prin care calomnia devine cunoscută publicului larg se pedepsește cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă. (3) Făptuitorul nu se pedepsește dacă afirmația se dovedește adevărată. În cazul prevăzut la alin. 1 făptuitorul nu se pedepsește nici atunci când se dovedește existența unor circumstanțe care au indicat motive suficiente ca făptuitorul să creadă că afirmația era adevărată.“ ...