Decizia CCR nr. 242/2021Punctul 36

36. În acest context, cu privire la instituția liberării condiționate, Curtea reține că aceasta poate fi împărțită în două etape, circumstanțiate în funcție de situația persoanei condamnate, etape ce sunt delimitate de hotărârea judecătoriei prin care se dispune liberarea condiționată/hotărârea tribunalului prin care se soluționează contestația împotriva hotărârii judecătoriei. Astfel, prima etapă se grefează pe situația persoanei condamnate aflate în executarea unei pedepse în cadrul unui penitenciar și are în vedere îndeplinirea și, subsecvent, verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 99 și art. 100 din Codul penal. Cea de-a doua etapă se grefează pe situația persoanei condamnate, față de care s-a dispus liberarea condiționată, aflată în termenul de supraveghere de 10 ani (liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață) sau al celui egal cu intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei (liberarea condiționată în cazul pedepsei închisorii). Pe durata termenului de supraveghere, dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere reglementate de art. 101 alin. (1) din Codul penal, instanța putând impune acestuia să execute una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute de alin. (2) al articolului anterior menționat. Obligațiile prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. c) -g) din Codul penal pot fi impuse în măsura în care nu au fost aplicate în conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi. După epuizarea termenului de supraveghere, în cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea acestuia, nu s-a dispus revocarea liberării condiționate și nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată. ...