Decizia CCR nr. 217/2021Punctul 19

CCR · decizie de neconstituționalitate · 30.03.2021 · dosar 5.624/3/2018
Punctul 19
19. Analizând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 (modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, ce constituie obiect al excepției în prezenta cauză), critică ce vizează încălcarea prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitoare la adoptarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, precum și ale art. 115 alin. (1) , care se referă la abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legii organice, Curtea a reținut, la paragrafele 41-44 ale Deciziei nr. 627 din 22 septembrie 2020, că, așa cum în mod constant a statuat în jurisprudența sa, aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente - nașterea, executarea și încetarea - ale raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se referă în mod intrinsec la statutul acestora, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, și Decizia nr. 90 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2018, paragraful 16). În ceea ce privește reglementarea tuturor acestor aspecte în cazul polițiștilor, Curtea a constatat că acestea constituie obiectul reglementării Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 a avut ca obiect de reglementare însă, așa cum reiese din însuși titlul său, salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. Or, Curtea, analizând constituționalitatea dispozițiilor art. 6, 7, 9 și ale art. 45 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 în raport cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, a statuat că „sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituție, fac obiectul de reglementare al legii organice (Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005). Aprobarea, prin lege ordinară, a unei ordonanțe de urgență ce privește materii ce excedează domeniului rezervat legii organice este în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) și ale art. 76 alin. (2) .“ Raportându-se la reglementările analizate în speța respectivă, Curtea a mai reținut că „Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici nu conține reglementări privind sistemul de salarizare a acestora în funcție de clasele, gradele și categoria în care se încadrează, aceste aspecte găsindu-și reglementarea în alte acte normative. Prin urmare, dispozițiile art. 45 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 nu abrogă prevederi cuprinse într-o lege organică, respectiv Legea nr. 188/1999, ci se referă la acte normative care, datorită domeniului de reglementare - drepturi de natură salarială -, se încadrează în categoria legilor ordinare.“ ...
Sursa oficială ↗