Decizia CCR nr. 213/2021Punctul 23

23. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dreptului la muncă, prevăzut de art. 41 din Constituție, deoarece în perioada efectuării cercetării disciplinare persoana cercetată nu poate fi mutată, delegată, detașată sau împuternicită pe o funcție de conducere, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece polițistului cercetat disciplinar nu i se îngrădește dreptul la muncă, acesta continuând desfășurarea raportului de serviciu. Faptul că în perioada cercetării disciplinare se interzic mutarea, delegarea, detașarea, împuternicirea pe o funcție de conducere și trimiterea în misiuni internaționale nu echivalează cu încălcarea dreptului la muncă. Așa cum a stabilit Curtea Constituțională în jurisprudența sa, dreptul la muncă include, după cum indică și prevederea constituțională invocată, libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupației, libertatea alegerii locului de muncă, protecția socială a muncii, retribuția pentru munca depusă, dreptul la negocieri colective, dreptul la repaus săptămânal și la concediu de odihnă plătit etc., toate aceste drepturi componente fiind stabilite prin lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006). De altfel, prevederile care interzic mutarea, delegarea, detașarea, împuternicirea pe o funcție de conducere și trimiterea în misiuni internaționale în perioada cercetării disciplinare sunt cuprinse în art. 62^6 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, prevederi care nu formează obiect al excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză. ...