Decizia CCR nr. 210/2021Punctul 19

19. Instanța de judecată apreciază că, raportat la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prestațiilor de asigurări sociale, nu se poate vorbi de existența unei încălcări a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nici a prevederilor art. 6 din Convenție. Astfel, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețiu împotriva României, s-a stabilit că „...deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat“. Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, că, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, autoritățile naționale sunt, în principiu, cele mai în măsură să aleagă mijloacele cele mai adecvate pentru a realiza un echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil. ...