Decizia CCR nr. 187/2021Punctul 51

51. Examinând jurisprudența sa referitoare la încălcarea de către Guvern a principiului loialității constituționale în procedura de legiferare, Curtea reține că aceasta are loc atunci când Guvernul apelează incorect sau discreționar la procedura delegării legislative (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020) ori, eventual, la cea a angajării răspunderii sale în fața Parlamentului (Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010). Prin urmare, o critică de neconstituționalitate raportată la încălcarea de către Guvern a principiului loialității constituționale în ipoteza inițierii unui proiect de lege nu poate fi susținută, Guvernul fiind liber, în virtutea dreptului său la inițiativă legislativă, să propună Parlamentului orice soluție legislativă pe care o consideră oportună, iar Parlamentul, ca exponent al puterii legislative, să aprobe sau să respingă inițiativa legislativă cu care a fost învestit. Prin urmare, nu există un principiu al loialității constituționale al inițiatorului unei legi față de prevederile legii anterioare în sens de intangibilitate a conținutului normativ al acesteia, esența actului de legiferare fiind aceea de a aduce o modificare/completare legii deja aflate în vigoare. De altfel, dispozițiile derogatorii sau speciale au, de asemenea, menirea de a limita sfera de acțiune a normei cadru/generale. Mai mult, Curtea observă că obiectul controlului a priori de constituționalitate a legilor nu îl constituie proiectele/propunerile legislative formulate în temeiul art. 74 din Constituție, ci actele de reglementare primară adoptate. Prin urmare, sub acest aspect, legea criticată nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție. ...