Decizia CCR nr. 61/2017Punctul 69

69. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dacă încălcarea cerinţelor de calitate a legii privesc legea în substanţa şi în integralitatea sa, Curtea va constata neconstituţionalitatea legii în ansamblul său [Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, paragraful 49]. De asemenea, atunci când, în cadrul controlului a priori de constituţionalitate, Curtea a constatat neconstituţionalitatea unei legi în ansamblul său, pronunţarea unei astfel de decizii are un efect definitiv cu privire la acel act normativ, consecinţa fiind încetarea procesului legislativ în privinţa respectivei reglementări. Prin urmare, opţiunea legiuitorului de a legifera în materia în care Curtea Constituţională a admis o obiecţie de neconstituţionalitate cu privire la o lege în ansamblul său presupune parcurgerea din nou a tuturor fazelor procesului legislativ prevăzut de Constituţie şi de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului. Reexaminarea, mai exact punerea de acord a deciziei, se aplică numai atunci când Curtea a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale acesteia, şi nu atunci când neconstituţionalitatea vizează actul normativ în ansamblul său, în caz contrar încălcându-se art. 147 alin. (2) din Constituţie [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Decizia nr. 581 din 20 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 22 septembrie 2016, paragrafele 45-48, sau Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, paragraful 50]. ...