Decizia CCR nr. 140/2021Punctul 18

18. Așadar, pornind de la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate impuse prin prevederile Legii nr. 47/1992, Curtea a subliniat, în considerentele Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că excepția de neconstituționalitate prezintă, în mod inerent și intrinsec, o anumită structură, cuprinzând trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a observat că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Curtea a statuat că excepția va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în ipoteza în care, deși este, în mod formal, motivată, cuprinzând toate cele trei elemente enumerate, totuși motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat. În cauza de față, date fiind caracterul general al textelor pretins încălcate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate în raport cu acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate, astfel încât excepția ridicată nu este o veritabilă excepție de neconstituționalitate. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (2) și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1994, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă. ...