Decizia CCR nr. 156/2021Punctul 6

6. Se mai apreciază că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție, cu motivarea că, în Cauza Preda și alții împotriva României, în considerentul 129, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că „Legea nr. 165/2013 oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru soluționarea plângerilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca urmare a aplicării legilor de restituire“, însă în considerentul 132 a menționat că „își rezervă totuși dreptul să examineze, pe viitor, orice acuzație de ineficiență a noului dispozitiv legislativ, întemeiată pe aplicarea concretă a acestuia“. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 44 din 31 ianuarie 2017, art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 au fost declarate ca fiind neconstituționale, astfel că, în prezent, petenții care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, nesoluționate de către entitățile învestite de lege, pot formula acțiune judecătorească îndreptată împotriva acestora, pe motivul neemiterii unei hotărâri de validare/invalidare. Cu toate acestea, dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 împiedică pronunțarea pe fond de către instanțele de judecată cu privire la toate măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 la care petenții ar avea dreptul, accesul la justiție nefiind astfel efectiv și concret. Se mai invocă, în acest sens, cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 și Decizia nr. 670 din 18 mai 2011, cu referire la principiul accesului liber la justiție, prin care s-a statuat că acesta trebuie să fie asigurat în mod efectiv și eficace. De asemenea, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că dreptul de acces liber la justiție nu se limitează doar la posibilitatea introducerii unei cereri de chemare în judecată, ci include și dreptul de a beneficia de judecarea și tranșarea pe fond a litigiului existent în fața unei instanțe. Se mai invocă, în același sens, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că scopul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este să apere drepturi concrete și efective, iar nu teoretice și iluzorii, în acest sens fiind Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunțată în Cauza Prințul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei, și Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. ...