Decizia CCR nr. 159/2021Punctul 6

6. Se mai susține că măsurile instituite prin Legea nr. 165/2013 nu pot constitui un motiv obiectiv pentru discriminarea justițiabililor, în condițiile în care Constituția garantează, prin dispozițiile art. 124 alin. (2) , că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Or, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea dispar atunci când dreptul la exercitarea cererii depinde exclusiv de data calendaristică în care cererile au fost pe rolul instanțelor judecătorești, raportat la data intrării în vigoare a legii. Invocându-se cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale, se arată că legiuitorul poate institui un tratament juridic diferit pentru exercitarea acțiunii, însă acest tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului sau a autorității publice, ci trebuie să se justifice în mod obiectiv și rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. În consecință, legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a bloca, în funcție de existența/inexistența cauzei pe rolul instanțelor, accesul la justiție, deoarece pune ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă, mai ales că multe cauze au parcurs procedura administrativă pe durata mai multor ani. Se mai invocă cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale în privința formulării căilor de atac și în privința principiului egalității în fața legii. ...