Decizia CCR nr. 133/2021Punctul 18

18. Tribunalul Ilfov - Secția penală opinează, în Dosarul Curții nr. 752D/2019, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 prin raportare la art. 16 și art. 21 din Constituție este netemeinică. În acest sens, reține, pe de o parte, că egalitatea în fața legii se păstrează pentru toți condamnații judecați de către completul de 5 judecători (conform normelor de competență materială), iar, pe de altă parte, prin raportare la dispozițiile art. 52 și art. 53 din Legea nr. 304/2004, toți justițiabilii urmează să beneficieze de procese echitabile, în sensul că, potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004, repartizarea cauzelor pe completuri de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege. În plus, sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe completuri de judecată se auditează extern, la fiecare doi ani, sub conducerea Ministerului Justiției și cu implicarea societății civile și a organizațiilor profesionale ale magistraților, iar concluziile auditului sunt publice. În aceste condiții, apreciază că, deși doar componența completurilor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție se stabilește „prin tragere la sorți, în ședință publică“, asta nu înseamnă că la niveluri inferioare de jurisdicție (la curți de apel, tribunale și judecătorii) repartiția dosarelor ar fi „dirijată“, ci e vorba tot despre o distribuție aleatorie, conform art. 53 din Legea nr. 304/2004, precitat. Reține că, prin raportare la dispozițiile art. 52 din Legea nr. 304/2004, compunerea completurilor e stabilită de către colegiile de conducere ale instanțelor, dar, ulterior, repartizarea fiecărui dosar la aceste completuri se face întotdeauna în mod aleatoriu, prin intermediul programului informatic Ecris, respectându-se astfel dispozițiile art. 53 din Legea nr. 304/2004. Cu referire la dispozițiile art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, invocă art. 21 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil. Reține că „proces echitabil“ înseamnă, printre altele, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, legalitatea compunerii completului de judecată și respectarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor la oricare instanță, la orice nivel de jurisdicție, nu doar în fața instanței de apel, astfel cum este prevăzut în prezent în dispozițiile art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală. Astfel, dacă după momentul pronunțării unei condamnări definitive se constată că în fața uneia dintre instanțe dosarul a fost distribuit cu încălcarea dispozițiilor art. 52 și art. 53 din Legea nr. 304/2004 sau unul dintre judecătorii din compunerea completului era incompatibil, se impune ca, prin raportare la dispozițiile art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală, să se admită calea extraordinară de atac a contestației în anulare și dosarul să se rejudece de către un alt complet de judecată de la nivelul de jurisdicție al oricărei instanțe unde s-a produs încălcarea legii (fie instanță de fond, fie de apel, fie de contestație, fie de recurs în casație), iar nu doar în cazul în care o astfel de nelegalitate a vizat o instanță de apel. În consecință, în opinia instanței, prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituție, sintagma „de apel“ din dispozițiile art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală este neconstituțională și ar trebui în viitor să fie înlăturată. De asemenea, prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituție, opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală este întemeiată. Reține că dacă după momentul pronunțării unei condamnări definitive se constată la mai mult de 30 de zile că în fața uneia dintre instanțe (implicate în judecarea acelui dosar) dosarul respectiv a fost distribuit cu încălcarea legii (spre exemplu, cu încălcarea dispozițiilor art. 52 și art. 53 din Legea nr. 304/2004) sau unul dintre judecătorii din compunerea completului era incompatibil, se impune ca, prin raportare la dispozițiile art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală, să se poată admite calea extraordinară de atac a contestației în anulare și dosarul să se rejudece de către un alt complet de judecată, indiferent de momentul promovării contestației în anulare, iar nu doar în cazul în care o astfel de nelegalitate este descoperită într-un interval de timp de 30 de zile de la momentul comunicării minutei (dată de către instanța de apel). În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 501 din 30 iunie 2016. ...