Decizia CCR nr. 111/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece, în cazul suspendării executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei, se creează o situație favorabilă reclamantului, în detrimentul intereselor pârâtului, în ipoteza în care acțiunea principală este respinsă. Astfel, la alin. (4) al art. 15 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a prevăzut că „în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1) “. Însă, în ceea ce privește situația în care reclamantul a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ în cadrul acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ, legiuitorul nu a mai prevăzut expres ce se întâmplă cu suspendarea actului administrativ în cazul respingerii acțiunii de fond. Potrivit dispoziției cuprinse în art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța dispune suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei, ceea ce înseamnă, potrivit Codului de procedură civilă, soluționarea recursului declarat împotriva sentinței instanței de fond, pentru că atunci rămâne soluția definitivă. Se constată astfel existența unei neconcordanțe de ordin legislativ și a unei situații de natură să producă vătămări grave beneficiarului actului administrativ cu privire la care reclamantul a solicitat anularea și suspendarea executării. ...