Decizia CCR nr. 95/2021Punctul 12

12. Se menționează, totodată, că responsabilitatea plății taxei de depozitare trebuie corelată cu responsabilitatea de mediu a producătorului/deținătorului de deșeuri, scopul Directivei 2008/98/CE și al Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor fiind acela de a reduce producerea de deșeuri care nu pot fi reciclate, responsabilitatea gestionării deșeurilor revenind cu prioritate producătorului și operatorului de colectare a deșeurilor. În acest context, învederează faptul că pentru perioada 1 ianuarie 2017-1 iulie 2017 nu exista o soluție legislativă clară, univocă, previzibilă care să reglementeze situația operatorilor de depozite în privința taxei de depozitare instituite prin art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, cu privire la modalitatea de recuperare a acestei taxe de la persoanele care trebuie să suporte costul eliminării finale pentru deșeurile inerte și nepericuloase. Așa fiind, apreciază că obligarea operatorului însărcinat cu depozitarea deșeurilor la plata unei taxe de depozitare, fără a se prevedea însă și mecanismul de recuperare a acestei taxe, lezează în mod grav drepturile fundamentale recunoscute și garantate de Constituție, astfel încât prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) și ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 ar trebui interpretate în sensul că obligația de plată/virare a taxei de depozit pentru deșeuri municipale de către administratorul/proprietarul depozitului către Fondul pentru mediu devine scadentă doar la momentul în care generatorul sau deținătorul de deșeuri a plătit această taxă către administratorul/proprietarul depozitului de deșeuri. ...