Decizia CCR nr. 93/2021Punctul 27

27. Prin Decizia nr. 568 din 20 septembrie 2018, precitată, referitor la principiul așezării juste a sarcinilor fiscale coroborat cu dreptul de proprietate privată, Curtea a observat că, pe de o parte, aspectele referitoare la impozite și taxe implică un complex de condiții de care legiuitorul, deși are o marjă de apreciere, trebuie să țină seama atunci când instituie anumite contribuții financiare în sarcina contribuabililor și, pe de altă parte, că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, limite care, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. De principiu, orice sarcină fiscală determină diminuarea patrimoniului celui în sarcina căruia incumbă obligația fiscală, dar această diminuare nu trebuie să conducă la suprimarea dreptului de proprietate. Prin instituirea unor contribuții financiare are loc o ingerință lato sensu în dreptul de proprietate, însă Curtea apreciază că scopul măsurilor legislative cuprinse în reglementarea criticată este unul legitim, și anume asigurarea ritmicității și certitudinii alimentării bugetului statului și a bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligațiilor fiscale ce revin în sarcina contribuabililor, ca o măsură de protecție a bugetului general consolidat. ...