Decizia CCR nr. 85/2021Punctul 14

14. Prin decizia mai sus menționată, paragrafele 14 și 15, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate se circumscriu celei de-a patra faze a procesului penal, și anume fazei de executare. Astfel, Curtea a constatat că prevederile art. 39 din Legea nr. 254/2013 reglementează cu privire la stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, plângerea depusă de persoana condamnată la judecătorul de supraveghere a privării de libertate împotriva deciziei comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, precum și cu privire la contestația formulată de persoana condamnată sau de administrația penitenciarului împotriva încheierii prin care judecătorul de supraveghere a privării de libertate a soluționat plângerea. Întrucât cadrul general prevăzut de dispozițiile art. 39 din Legea nr. 254/2013 vizează o activitate ulterioară fazei de judecată - în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală -, Curtea a statuat că aceasta nu este supusă regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situația juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. În sens similar s-a pronunțat Curtea în jurisprudența sa referitoare la Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, abrogată prin Legea nr. 254/2013, de exemplu, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, și prin Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014. ...