Decizia CCR nr. 78/2021Punctul 49

49. Curtea constată că, deși premisa de la care pornește autorul sesizării vizează atribuțiile Consiliului Legislativ (care nu pot fi stabilite decât printr-o lege cu caracter organic), concluzia la care ajunge (și anume că orice reglementare care vizează procedura republicării actelor normative echivalează cu o intervenție în domeniul legii organice) vizează un aspect distinct, respectiv procedura republicării. Or, Curtea constată că în vreme ce stabilirea atribuțiilor acestei autorități publice se circumscrie dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 79, cu condiția restrictivă de a fi stabilite prin lege organică - Legea nr. 73/1993 -, procedura de avizare nu aparține domeniului organic, fiind reglementată separat printr-un act normativ cu caracter ordinar, respectiv Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Mai mult, Curtea observă că dispozițiile Legii nr. 73/1993 nu au suferit nicio modificare din perspectiva atribuțiilor Consiliului Legislativ, această autoritate cu rol constituțional în sistematizarea, unificarea și coordonarea întregii legislații păstrând atribuția de avizare în procedura republicării actelor normative. Legea supusă controlului operează doar o modificare a condițiilor în care intervine republicarea și consacră expres caracterul conform al avizului negativ dat de Consiliu în această procedură. Cu alte cuvinte, diferența față de actuala reglementare vizează exclusiv consecințele pe care avizul negativ le determină în procedura de republicare a actelor normative, și nicidecum o nouă atribuție a Consiliului Legislativ. Având în vedere această constatare, Curtea apreciază ca neîntemeiată și din această perspectivă critica privind încălcarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. t) raportate la art. 79 alin. (2) și a dispozițiilor art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală. ...